They make my day.

 Pe 12 noiembrie, acum 16 ani, ma năşteam eu…si ca să fiu mai exactă la 15:10. Am mai  “imbătranit” cu  un anişor  !

Aş vrea ca prin această postare să le mulţumesc celor ce mi-au colorat ziua! Vă mulţumesc tuturor pentru mesajele si urările voastre, generate de oameni dragi şi de imbraţişari calde ! Mulţumesc pentru atenţie şi zambetul ce s-a stabilit pe fata mea !

Mi-aţi facut ziua mai deosebita, mai frumoasa ! Sunt fericită,foarte fericită ca-mi sunteţi alături !!!

Cu drag 

  Mihaela

…şi de ziua mea, voiesc doar 16×16 îmbrăţişări calde, 16 urări, 16×16 zâmbete, 16 sărutări, 16 căni de cafea, 16 prieteni, 16 baloane de săpun, 16×16 momente de neuitat, 16 acorduri, 16 melodii de ascultat, 16 paşi în ritm de dans, 16 bucăţele de tort,  16 lumănări, 16 raze de soare, 16 idei şi teme pentru noi desene…şi în special 16×6 ani fericiţi alături de celelalte 16 lucruri!

Apreciații!

Plângem din cauza certurilor cu părinții , dar cineva nici nu-i are. Ne  plângem despre munca noastră, iar cineva nu o are. Ne  plângem pentru că mănâncă prea mult, alții visează la ea. Ne supărăm pe persoana iubită, în timp ce alții  au pierduto și nicidecum nu se va mai întorce. Nouă nu ne place casa noastră , dar cineva visează la o cameră de  9 metri pătrați.

Trebuie să apreciem tot ce avem.

Un băiețel, când a fost întrebat ce este iertare, a dat un răspuns minunat - este o aroma care dă o floare atunci când este călcată în picioare.

Imi plac oamenii simpli !

Imi plac oamenii simpli,
Cei cu care este ușor de cumunicat, cei
Ce nu încerca să se laude în fața cuiva,
Cei ce se comportă cu tine sincer,
Fără scopuri egoiste.

In poze sunt perfecte, dar in realitate sunt la fel?

     Vizitand niste retele de socializare , am observat diferite persoane ce isi  "organizeaza" foto-sesii . Sincer sa fiu , nu sunt impotra acestora , dar nu inteleg de ce unele fete ce nu au nici 18 ani se folosesc de asa servicii si macar nu sau atins de nici o carte ce nu face parte din programa scolara. Plus la asta mai cheltuie banii parintilor. Chiar atit se socot de urate pentru a posta macar o poza neretusata ? Atat de importanta pentru ei e parerea altora ?

  Sigur, nu toate fetele sunt asa si exista foto-sesii extraordinare . 

Dar parerea mea e ca pozele facute la intamplare, cu cazuri reale e mai placut de privit. Iti reamintesc momente ce pot aduce la lacrimi sau la un zimbet discret. 

Eu sunt ceea ce-mi aduc aminte despre mine.

        SUNT o visătoare  cu picioarele pe pământ şi cu capul în nori…, o romantica incurabila. Trista si vesela, realista si visatoare,  sunt o adunatura de contraziceri si asta ma face sa fiu in concurenta cu mine insumi. Traiesc o viata disfunctionala dar perfecta de adolescent.

PĂSTREZ cu drag trandafirii primiti de-a lungul timpulu  intr-un aranjament floral foarte frumos

Ma uit la stele si as vrea sa fiu si eu una. Sa veghez pe timpul noptii sufletele pierdute ca mine,sa calatoresc prin vise alaturi de ele.
Doresc sa gasesc Luceafarul,sa ma indragosesc si eu la fel ca si Catalina. Am sa sufar in tacere in drumul catre el,sperand spre nimic. 

 Locuiesc la curte… si am gradina mea cu crini, gradina mea cu legume, un leagan si o masa de lemn la umbra unui tei…

NU ÎMI PLACE sa vad suferinta in jurul meu… mi se strange stomacul si simt ca-mi vine sa plang…

ÎMI PARE RĂU cand vad in jurul meu atati oameni rai si egoisti… cat de frumoasa este lumea si cat de mult o uratim noi, oamenii…

ÎMI PLACE sa rad, sa visez,  sa iubesc, sa miros si parfumul brazilor…

NU SUNT perfecta, dar ma perfectionez pe zi ce trece 

Desenez foarte des . Imi place sii  ii admir pe cei care deseneaza frumos si armonios

CÂNT foarte foarte rar – doar cand incerc sa-i reproduc cuiva  vreo melodie, ca sa-si aduca aminte de ea. Nu am voce dar in schimb sunt pasionata de pian si chitara. In zambet as putea gasi partituri intregi, in viata , as putea asculta cel mai lin cantec de pian

NICIODATĂ nu spun niciodata, pentru ca intotdeauna exista si exceptii…

RAR sunt trista. Incerc sa gasesc motive de bucurie in orice lucru si situatie, sa-mi fac singura zilele cat mai frumoase. O zi in care nu am zambit macar odata e o zi pierduta…

AR FI TREBUIT sa lucrez la capitolul “incredere in fortele proprii” mai de demult… 

AŞ PUTEA sa scriu povesti pentru copii o viata-ntreaga, fara sa ma plictisesc vreo clipa…

Ce e important pentru mine?

….…important  e sa privesc inainte cu optimism…stiu ca numai asa o sa am noroc in continuare! Prefer sa zambesc spre soare,decat sa plang mai tarziu ca n-am facut-o niciodata.

…….am invatat sa ascult,  sa spun “imi pare rau” , am invatat sa spun “nu “…

 ….simt ca viata iti ofera in fiecare zi o sansa…trebuie numai sa deschizi ochii, sa ai putin curaj si o doza de nebunie!

….simt ca sunt fericita cu ceea ce am…dar tot timpul vreau mai mult! Poate credeti ca sunt nemultumita, frustrata…da! simt si asta uneori…

Ce imi place?

Imi plac copiii…..si-mi place sa vad lumea cu ochii lor!

Imi plac oamenii, florile, culorile…dar mai ales cerul!

Imi plac calatoriile… ador natura…

Imi place sa ma joc!

Imi place sa ajut oamenii…

Imi place sa zambesc ….

Imi place sa fac farse prietenilor ….o DA , mai ales sa-i sparii!!

Imi place sa fac surprize  …placute!

….nu in ultimul rand…. imi plac provocarile!

Ce nu-mi place?

…nu sunt multe lucruri care nu-mi plac ….m-am educat sa iau ce-i bun din orice lucru care nu-mi place ….sau din orice relatie  fie ea personala sau profesionala. Asa ajungi sa  fi un om fericit si  numai asa poti sa !

…nu imi place sa-mi fac planuri de viitor!

Deviza mea este: “Nu asculta niciodata oamenii care au prostul obicei de a fi intotdeauna negativi si pesimisti …….fiindca  ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti in suflet!

Gandeste-te  mereu la puterea cuvintelor, caci tot ceea ce auzi sau citesti te infuenteaza in ceea ce faci! Fii pur si simplu SURD cand cineva iti spune ca nu-ti poti realiza visurile!”

Sanzienele

         Pe 24 iunie s-au sarbatorit Sanzienele, cea mai mare si mai spectaculara sarbatoare pagana a anului si singura admisa, chiar cu numele ei, in calendarul crestin-ortodox. Ea marcheaza inceputul verii, pentru ca pe 21 iunie este solstitiul de vara sau vara astronomica. Soarele se afla pe bolta in cel mai inalt punct deasupra Ecuatorului, iar pe pamant este ziua cea mai lunga si noaptea cea mai scurta. Cerul se inalta si el dupa soare si ziua se transforma in eternitate. Timpul se face bun, ingaduitor, creste si cuprinde gandul omului, purtandu-l peste campurile si poienile pline de flori de Sanziene, parfumate cu miros de Rai. Este momentul in care orice muritor care bate la vamile nevazutului si nestiutului poate sa intre, doar purtand pe cap o coronita galbena de flori sau folosind un fir de Sanziana. Sarbatoarea este una cu totul speciala, tinand o noapte si o zi. Iar noaptea de Sanziene este una cu adevarat magica. Este noaptea focurilor de vara, fiindca este vara in cer si vara pe pamant, este vara in suflete si trupuri, este anotimpul dragostei si al vietii plenare.

Un an scolar impreuna....

A venit si timpul IUBIRII !

           Despre iubire vorbesc rar, doar cand simt. Dar ii declar Universului că sunt pregătită să scriu despre asta.

               Cred că toti ne-am indrăgostit la un moment dat in viată si simteam fluturasii, libelulele si alte gangănii prin stomac. Multi ne-am indragostit asa de tare incat am confundat dragostea cu iubirea, iar de aici au rezultat sentimente destăinuite celui pe care il “iubim”.

                Insă, la o analiză mai clară si obiectivă, ajungem la concluzia că de fapt ne indragostim de o anumita caracteristică a persoanei, de cele mai multe ori de trăsăturile fizice, iar acest gen de indrăgosteala este una dintre cele mai perfide sentimente pentru că de fapt iti faci mai mult rău decat bine. 

            Pentru a putea stii cum simti iubirea, trebuie mai intai sa stii ce este iubirea, să stii cum să o recunosti. Iubirea e un vant ce adie prin sufletul tău, e un uragan care dacă te prinde... ai incurcat-o, nu mai scapi, iubirea e o boală incurabilă, nu se poate trata, numai prin iubire, iti pierzi mintile si vezi tot frumosul care te inconjoară si iti doresti sa poti atinge infinitul, visezi la o lume care chiar nu exista, e doar in mintea ta, dar tu o vezi, fiecare vis pe care il ai cu persoana iubita, iti trezeste noi vise, noi sperante. Sa stiti că iubirea e cel mai frumos sentiment ! Asa că să aveti grija de ea...  

De fapt iubirea este adevaratul "subiect" care da sens vietii noastre, iubirea crează vise, iluzii, tot frumosul din lume.
Cum recunosti de fapt iubirea ? Raspunsul cel mai corect il găsesti in inima ta, si in ochii celui de langă tine... 

mie greu prea greu, zi de zi ma trezesc si incerc cumva sa vad lumea in culori frumoase dar nui asa, vreau sa cedez vreau doar liniste

Te-ai intrebat vreodata, dimineata, cand deschizi ochii, de ce o faci ? Nu e vorba de "de ce existam", ci in mod specific, de ce traiesti TU ? Pentru ce faci umbra pamantului degeaba, pentru ce atata risipa de oxigen, pentru ce contribui cu mizeria ta la mizeria acumulata de specia umana pe aceasta planeta ? Cu ce contribui la un scop mai mare decat tine, asa cum poti, cu ideile tale fixe si cu rationamentul de care nu ii pasa nimanui ?

Imi dau seama ca daca nu voi mai exista, un foarte mic procent din populatia umana imi va simti lipsa ! Imi dau seama ca daca nu as fi existat, nimeni nu mi-ar fi dus lipsa oricum ! Imi dau seama ca nimeni nu ma cunoaste oricum !

Daca viata e doar o agonie a mortii, de ce continui ?
Daca viata nu imi poate aduce nimic nou si surprinzator, de ce continui ? Imi plac pedepsele ?
Daca am foarte mari sanse sa sfarsesc printr-o boala dureroasa care va aduce multe pagube familiei mele, atat financiare cat sufletesti, de ce nu termin totul cat mai repede, sa reduc impactul mortii la minimum ?
Daca viata e doar o alta rutina din existenta mea mizera, de ce nu ii fac fata s-o incetezi ?


Sunt  legata la ochi.
Simt ceva rece la tampla.
E o arma.
Ii simti teava rece cum aluneca pana in gura si infipta in obraz.
Mi-e frig, sunt transpirata.
O voce ma intreaba, de ce traiesc ?
De ce nu ar trebui sa ma omoare ?
Un singur raspuns imi poate salva viata.
De ce merit sa imi reiaui viata ca pana acum ?
Esti multumita cu viata ta pana acum ?
Au devenit 2 intrebari; statistic, am cu 100% mai multe sanse sa mor.
De ce traiesti ? Esti multumit cu viata ta ?
As fi putut schimba ceva azi, dar nu am facut ?

……..nu am raspuns……

YOU'RE SO FAKE, Barbie IS JEALOUS!!

De ce se tem unii de adevăr? Pentru că sunt falşi!

     Mi-am dat seama ca e mai bine sa fii absolut indiferenta… sa nu te intereseze deloc… sa fii ” ochii din umbra” ca sa iti dai seama cine si ce prezinta. In secolul 21  FALSITATEA  e noul trend , iar lumea pare sa fie la moda .  

Oamenii falsi fac oamenii buni sa arate rau.

Oamenii ascund Falsitatea dupa o toana de machiaj, chirugie si pretend ca au o viata plina de farmec.

Realizarile tale in viata ar trebui sa fie reale si cu folos, nu doar sa ai o masina de 50000 de euro , dinti albi si piele bronzata. Please we don’t need more plastics. One movie of Mean Girls was enough.

5 Things Fake People Do

1. Smile all the time.

2. Give backhanded compliments.

3. Be extremely passive-aggressive.

4. Talking behind everyone’s backs.

5. Make you feel like crap.

Ce este VIATA?

Ce este VIATA?.....simplu…..Viata este o piesa ieftina de teatru,iar noi niste marionete in mainile destinului ,doar ca noi avem suflet, avem sentimente,si tot ce se intampla in jurul nostru ne afecteaza intr-un fel sau  altul radem,plangem,zambim,ne intristam…Ne place sa visam, pentru ca in vis putem fi orice vrem, alti oameni, putem zbura , putem vedea lucrui, care nu le vedem in realitate. Pe urma deschidem ochii si totul se schimba, visele se sparg de geamul realitatii atat de crude,iar dorintele se spulbera, si se risipesc in vant.Asta e realitatea pe care o traim zi de zi. Crezi ca ar fi frumos sa fim totusi niste marionete fara suflet?…sa nu simtim nimic,defapt sa traim degeaba. De multe ori,sau chiar mai tot timpul, daca ceva merge prost, dam vina pe “Domnul Destin” El este totdeauna de vina,el ne face viata asta atat de grea,el ne face sa plangem ,sa radem….? Nu !!!, noi suntem de vina pentru tot ce ni se intampla, noi ne facem viata, noi facem mizerie noi curatam.Totusi, daca nu ar exista “Domnul Destin” oare pe cine am da vina?

                 Traim ca robotii, ne-am obisnuit ca totul e bine si exact asa cum trebuie sa fie. 

Ajunge….TREBUIE sa revin la viata si la dorinta de a o simti!!

O durere tacuta...o parere de rau....o amintire dureroasa......

     Astazi am descoperit ca prietena mea are un dar de a scrie foarte frumos!!! Citind eseul pe care la scris aveam impresia ca am cazut de pe luna.
     Il postez mai jos pentru al putea citi si voi.

E prea tîrziu.

Stii? Astazi te-am vazut. M-am oprit din mers si am stat sa te privesc. Nu te-ai schimbat deloc. Esti tot acelasi baiat cu zambet strengar si inconjurat mereu de prieteni. Un singur element a fost inlocuit din peisaj: eu. Acum langa tine sta altcineva. Am tresarit cand am vazut-o. Mi-am dat seama ca suntem atat de diferite. Nu mai conteaza. Te felicit pentru ca ai obtinut in sfarsit ceea ce ai vrut: ai cucerit-o pe cea dorita de toti. Nu pot sa neg. Faceti o pereche frumoasa, Nu stiu cat timp am ramas blocata, cu ochii la tine, la voi.. Probabil cateva minute bune. Sunt curioasa daca alaturi de ea esti altfel decat atunci cand erai cu mine. Oare i-ai aratat si ei cum esti tu cu adevarat? Nu stiu. Si nu cred ca voi afla prea curand. Singurul lucru care m-a facut sa revin la realitate a fost el. Noul "el" din viata mea. Motivul pentru care am trecut peste. Stiu ca si-a dat seama ca nu te-am uitat, dar a ramas langa mine. O sa te scot din gandurile mele. Pentru ca el merita asta. Merita sa il fac sa zambeasca. Si o voi face, doar ca va mai dura putin timp.

Din nou. Aceeasi senzatie. Acelasi sentiment. De parca as putea face orice, nimic nu pare imposibil. Nimic nu e de neatins. Dar nu vreau asta. Nu vreau sa ajung din nou in acelasi punct pentru ca sunt constienta ca va veni momentul in care o sa revin la starea de neputinta. Si nu cred ca as gasi puterea sa ma ridic iar de unde am cazut de atatea ori. Dar nu am de ales. Azi ma simt mai puternica decat oricand. Azi vreau sa zambesc, sa ma bucur de viata... Sa rememorez amintirile cu tine. Nu mai am ganduri negre, nu mai e nimic care sa imi umbreasca fericirea. Visele se implinesc cat timp crezi in ele. Si eu cred.

Incep sa te urasc din nou, caci ai fost singurul care a reusit sa ma descompuna, ai fost singurul care a reusit sa ma transforme intr-o marioneta, dar iti multumesc. Poate ca acum sunt mai puternica.
Te iert, desi nu mi-ai cerut iertare niciodata.
Si inca o data, te urasc, pentru ca ai intotdeauna cuvintele potrivite la tine. Pentru ca m-ai facut incapabila sa simt pentru tine altceva in afara de iubirea asta care ma mistuie incet.

Te-am pierdut o data cand tu ai decis ca e mai bine pentru mine sa te indepartezi. Acum esti aici din nou. Si nu am de gand sa te mai las sa pleci. Am nevoie de tine. Am nevoie de persoana in care stiu ca ma pot increde total, fara sa ma tem. Am nevoie de cel care stie intotdeauna cum sa imi aduca un zambet real pe buze. Am nevoie de cuvintele tale de incurajare. Sa aud de la tine ca totul e bine. Sa ma imbratisezi si sa imi spui ca nu o sa ma mai lasi singura. Am spus-o si am sa o repet. Cand vine vorba de tine sunt o egoista. Pentru simplu fapt ca esti Tu.

Da, fraiere, zambesc. Asa cum face si ea. Diferenta e ca la mine e doar "zambetul de imprumut" pe cand ea se crede fericita. Sincer, pe o parte chiar imi pare rau pentru ea. O cam joci pe degete, stii asta, nu?

Astazi?

Simt ca pot face orice. Ca nimic nu e destul de nebunesc daca sunt langa tine. Ca sunt in stare sa iau cele mai importante decizii intr-o singura clipa.

De ce?

E simplu. Pentru ca toate au legatura cu tine, desi nu ar trebui. Pentru ca te vad oriunde imi intorc privirea. Pentru ca esti acea persoana care ma poate face sa uit de tot si sa nu mai am nicio grija.

E bine?

Nu, stiu ca nu, dar ce pot sa fac? Nu pot sa ma ascund de tine. E ceva in privirea ta ce ma face sa ma pierd in bratele tale. Sunt constienta ca nu e niciun viitor in toata povestea asta, dar nu imi pasa. Nu am nevoie decat de un singur lucru, de tine. Chiar daca e pentru o zi, o secunda, un minut sau o viata.

Camera Ei e plina de amintiri. Un ursulet de plus, cadoul de la tine din ziua in care a acceptat sa fiti mai mult decat prieteni. Buchetul de trandafiri pe care l-a gasit in fata usii atunci cand ati implinit o luna. Poza cu voi doi intr-o cabana la munte sta pe noptiera, intr-o rama pe care tot de la tine o are. Seara, inainte sa stinga lumina, ii e imposibil sa nu se uite la poza, sa nu isi aminteasca acel week-end impreuna.Si apoi, inchide ochii si parfumul tau o invaluie, caci e inca prezent in asternuturi, impregnat chiar si in pielea Ei.

Da, te-am iubit!" Mi-a luat mult timp, m-am mintit pe mine, i-am mintit si pe cei din jur, dar gata. Acum recunosc, ai fost totul la un moment dat in viata mea, chiar daca eu nu eram nimic in a ta. Ai fost acel "El" care m-a facut, treptat, sa rad, sa plang, sa sufar. Ce mi se pare cel mai ciudat este ca persoana care m-a facut sa accept toate chestiile astea face parte mai mult din lumea ta, decat din a mea

Mi-am revenit, zambesc, ma intristez, rad si plang, dar le fac pe toate fara ca vreuna din ele sa aiba cea mai mica legatura cu tine. Stii de ce? Pentru ca, probabil pentru prima oara, chiar am trecut peste, am mers mai departe si te-am scos din mintea mea, din gandurile mele.

Acum simti...
Lacrimi? Nu.
Zâmbete? Nici.
Amintiri? Poate.
Regrete? Întodeauna.
Iubire? Nu stiu.

Pentru ca imi era frica, ca o sa-mi ia altcineva locul langa tine. Multumesc ca ma tratezi cu indiferenta ADIO !

Nu-mi doresc sa fii acolo, chiar nu vreau sa te revad, simpla ta prezenta ma deprima intr-un mod extrem de ciudat. De cele mai multe ori te vreau departe, dar uneori se intampla niste chestii ce ma fac sa realizez ca inca nu m-am desprins definitiv de tine. Sunt confuza.


M-ai lasat in urma ta, M-ai lasat sa uit tot ce a fost frumos in aceasta poveste..

Vrem sa stim totul despre toata lumea. Vrem sa stim totul despre viata noastra, despre cum va fi si daca va fi. Vrem sa fim tot timpul apreciate, iar o singura mica parere rautacioasa la adresa noastra ne da peste cap tot paradisul. Atat de instabile emotional suntem. Atat de putina incredere avem. Atat de putin ne cunoastem.